Interviu Poetrip



Este ceva Nou și Primordial venit din Străfundurile Subconștientului care nu a mai fost în România, și o să vină în valuri din ce in ce mai mari și mai puternice.

Nu cred că nimeni și-a dat seama cu adevărat ce s-a întamplat Sâmbătă seara, în Londophone, importanța momentului.

Ce trebuie să știti despre acest interviu este că Poetrip au primit toate întrebările deodată acestea fiind alese în așa fel încât să permită interviului să se dezvolte liber.

Chiar dacă pare că unele întrebări au fost puse în funcție de răspunsul celei dinainte nu este asa.

Ce e Poetrip?

Ștefan: Poetrip este joaca noastră cu muzica. Eu unul am ezitat mereu să mă apropii de acest domeniu, pentru că muzicienii pe care-i admir sunt mulți și la un nivel atât de înalt de expresie și interpretare incât bineînteles că te face să te întrebi: cine ar mai vrea sa asculte și zdrăngănelile unui ursuleț afon?

Ei, uite că m-am întâlnit cu Oana și ea a fost interesată, după care ni s-au alăturat și alții.

Oana: Un mod de exprimare foarte liber, o tentativă jucăușă de a schimba perspectiva oamenilor asupra lucrurilor, folosind umorul și creativitatea.

De ce?

Oana: Pentru că mie una scrisul nu-mi mai era de ajuns, am vrut să mă exprim și altfel. Mai larg, mai universal.

Ștefan: Am încercat să mă analizez, pentru că aș fi fost dezamăgit de mine însumi să descopăr că fac asta pentru “faimă”, chiar dacă nu-mi place să o recunosc. Mă calmez repede, pentru că îmi aduc aminte cum eram fascinat de mic de instrumentele muzicale. Nu am luat niciodată lecții de pian, dar petreceam ore în șir explorându-i sonoritățile. Odată, în vizită la o rudă din străinătate, nevasta unui compozitor de muzica modernă, am tot chinuit pianul până când mama, puțin obosită și jenată de experimentele mele, a vrut să mă oprească. Am auzit-o însă pe mătușa Verona cum i-a spus ca ei îi plăcea, îi aducea aminte de compozițiile soțului ei. În afară de faptul că este comic, nu dau altă semnificație acestui eveniment dar știu sigur că acel gen de abordare a pianului s-a pierdut, nu mă mai pot juca așa și azi, din păcate. De asta-mi place să văd pe cineva care pune mâna pe chitară pentru prima oară. În acel moment poți să-ți dai seama din tatonările sale pe corzi dacă are ceva de spus – indiferent dacă are ureche muzicală sau nu. Pentru că imediat după ce învață 2-3 acorduri, s-a dus dracului totul. Probabil de asta Picasso era fascinat de desenele de copii si de picturile rupestre.

Cum e în România?

Oana: E pitoresc, amuzant, înduioșător uneori, obositor și enervant alteori. Ca în orice țară.

Ștefan: Nu m-am simțit niciodată înrădăcinat într-un loc anume dar nici prins în capcană. Tocmai de asta am rămas aici în țară, nu am unde să fug sau să mă ascund de mine. Nu văd lumea în granițe politice, deci ca să aibă sens pentru mine, întrebarea ta ar trebui să fie “Cum e pe Pământ?” Cum să fie? N-am termen de comparație. Pe cât depinde de mine, încerc să fac lumea din jurul meu “așa cum mi-ar plăcea mie să fie”

Cum e în București?

Ștefan: Spre surprinderea mea, nu chiar așa rău ca în poveștile care circulau despre capitală prin fundul Moldovei, de unde m-am mutat eu în București în urmă cu vreo 6 ani. Între timp am strâns un teanc de bilețele de amenințare de la diversi oameni revoltați că parcasem pe “locul lor”. Acum, uitându-mă la etajele blocurilor văd bordeie de chirpici așezate unele peste altele. Mi-am făcut foarte mulți prieteni buni aici, dar am realizat la un moment dat că dintre ei, foarte puțini sunt bucureșteni.

Oana: Acum că am făcut pauza asta de un an și jumătate la Târgu Jiu, Bucureștiul mi se pare haotic și obositor aproape la fel ca în prima zi în care am ajuns aici și-mi era frică să trec strada.

Unde?

Oana: Unde suntem chemați.

Până când?

Oana: Până când o să ne plictisim, dar mă îndoiesc că o să ne plictisim să ne exprimăm vreodată.

Păi și cum așa?

Oana: Nu stăm să ne întrebăm prea des de ce.

Ce faceți?

Oana: Așteptăm sfârșitul lumii, când se va confirma că avem dreptate.

De ce nu invers?

Oana: Ba se poate oricand și invers, eu n-am nimic împotrivă.

Câte beri țineți fiecare până sunteți beți?

Ștefan: Nu înțeleg: câteodată sunt chiflă de la primele guri, o amețeală de aia ca-n liceu, alte dăți beau 4, 6, 8, doișpe, douăj’ de beri o noapte întreagă și n-am nici pe dracu. Doar că nu mă pot opri deși berea deja nu mai are deloc gust.

Oana: Nu știu, că n-am mai băut bere să mă îmbăt de multă vreme. Pot să-ți zic câte cuie pot bate: până când nu mai țin pereții.

Aruncați perlele pe porci sau cu timpul o să se transforme în fluturași?

Ștefan: Da, turnăm perlele în troacă fără regrete. Nu știm dacă o să se transforme în fluturaș scroafa sau poate chiar noi.

Oana: Aruncăm și la porci, toată lumea merită să se bucure de perle. Mi se pare urât să faci clasificări să vezi cine merită și cine nu.

Poetrip este deja un vis, care este visul Poetrip-ului?

Oana: Să fie un vis cât mai universal care să conțină esența ființei umane.

Ștefan: Visul Poetrip-ului este “coșmarul” nostru în sensul că încercăm să ținem pasul, nu avem idee spre ce teritorii ne indreptăm, suntem chiar și noi surprinși unde ne conduce Poetrip. Am început cu o zdrăngăneală de garaj și am ajuns la complet altceva. Dacă mi-ai fi pus să ascult în urmă cu doi ani unele dintre piesele noastre, n-aș fi putut să cred că vom ajunge să cântăm vreodată așa ceva. Și ajungem iarăși la “de ce?” – pentru că ascult o tonă de muzică, de la John Zorn la Vector Lovers și de la Blonde Redhead la Sufjan Stevens, nu e totuși puțin sfidător să crezi că totuși mai lipsește ceva pe lumea asta? Poate. Oricum, există niște muzici pe care nu le cântă toți cei de mai sus – și aș vrea să le ascult. Muzica aia a rămas să o cântăm noi. De asta există Poetrip.

Spuneți 3 melodii pe care să le asculte cei care au citit acest interviu…

Emmanuel & the fear – jimme’s song

Matze – Unde este vulpea

Ataxia – Dust

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s