Interviu Dana Berghes

Dana Berghes, cum este să fii impresar, plusuri și minusuri?
 
Dar eu nu sunt impresar🙂, eu am prieteni care fac muzică frumoasă cărora le descriu activitatea pe un site făcut de mine. Atât. Încerc să îi sprijin pentru că nu îmi place să îi văd de capul lor, mai ales că, dacă ești muzician sau DJ nu ar trebui să știi să te exprimi ȘI în cuvinte… așa că tot ce fac este să încerc să îi promovez. Sunt prietenă și cu mulți oameni plini de energie care fac evenimente pentru care am lucrat în trecut ca PR, așa că se leagă una-alta ici și colo. De aici până la impresariat e un drum imens!
 
Crezi că România este un mediu propice pentru așa ceva (impresariat pe cont propriu), mai ales pentru tineri antreprenori?

Nu, categoric nu! Până ajungi să dai din coate trebuie să te obosești cu side-jobs ca să te întreții, sau să te introduci într-o tonă de combinații ca să supraviețuiești. Decât să te chinui să transformi chestia asta într-o profesie dacă ești tânăr și începător, mai bine o ții ca hobby și ai răbdare…
 
Ai în vedere să te transformi mai devreme sau mai târziu într-un record label?

Ăsta ar fi un vis prea frumos… dar mai am prea multe de învățat pentru asta și nu știu dacă o să am destulă energie.  

Este perceptia și răspunsul față de evenimente diferit în alte orașe, față de București, dacă da cum?

N-aș putea decât să îmi imaginez că nu e peste tot la fel, dar nu am fost destul încât să îmi dau cu părerea. La Cluj am văzut un public mult mai de calitate decât la noi, de oameni care apreciază real evenimentele și locurile unde au loc, din cauză că nu au ajuns încă la contextul superfluu de aici, unde excesul cauzează ca factorul calitate să nu mai joace un rol așa important. Oamenii se distrează mai relaxat – după părerea mea – în alte orașe decat în București, dar tot va trebui să se deplaseze când vrea să prindă ceva de notorietate mai mare… la București.

În afara de grupulete hardcore, care fiecare se duc la evenimetele care le plac, Romanul nu este obișniut să dea bani pe evenimente, și sincer nici să bea prea mult (aici mă refer la băut social to loosen up, nu să bei să nu mai știi de tine). 
Una din explicații este că unii oameni pur și simplu nu au bani; care crezi tu că sunt impedimentele, și cum s-ar putea crea o cultură de “going out”, going out ca un lucru normal, nu ca un lucru nemaipomenit ca să mă dau în petec sau să cheltuiesc nu știu cât. Aici mă refer și la faptul că oamenii să înțeleagă că artistul nu este o hologramă care apare când are chef publicul, și că are și el nevoie de mâncare și că nu are o grădină în care ii cresc echipamente, pe care le culege și cu care arată cool la spectacol.

Cred că cel mai important element, mai presus de bani sau de oferta de going out sau de absolut orice factor social sau cultural este felul în care ai fost educat. Cunosc familii în care nu se mergea nici la teatru, nici la film, iar maxima preocupare circumstanțial socială era ceva ieșeală de final de săptămână undeva unde căscai gura la ceva neinteresant cu acces liber. Când crești înconjurat de așa ceva, e complicat să înțelegi de ce berea la un eveniment nu costă 3 lei ca la supermarket sau de ce trebuie să plătești intrarea și să nu părăsești incinta până la final… La pol opus, în grupuri sociale în care se practică cu o oarecare tradiție orice fel de activitate care este în sine un serviciu de timp liber, apar și acele personaje care nu mai fură muzică și filme de pe internet și își comandă chiar biletele în avans pentru evenimente online, ș.a.m.d.
 
Dana Banana vine de la?

Așa mă alinta Gojira și așa mă strigau copiii între blocuri când eram mică și veneam julită în genunchi acasă. Când am ales adminul pentru site, mi s-a părut natural…

Banana Society vine de la?

Păi… vorbeam tot cu Gojira și cu prietena noastră cea mai bună acum vreun an sau mai mult? Și căutam un nume pentru ceea ce încerc să construiesc. Auzeam adesea diverse gafe în ceea ce privește reprezentarea unui artist sau tratarea lui intrinsecă în media, plus că doream să creez un izvor centralizat al întregului conținut pe care îl generez. Logic că nu am timp să mă ocup așa cum mi-aș dori, având în vedere că alerg printre festivaluri, evenimente, a patra facultate, și așa mai departe, dar am hotărât să construiesc în timp. Locușorul ăsta online, norișorul ăsta, trebuia să se cheme cumva. Și mă gândeam că dacă toată lumea ar fi ca mine, ar fi așa, mai frumos și lejer și pozitiv totul – deci mai multe banane înseamnă o societate de banane, nu?

Și tu până la urmă ce faci?

Eu mă pregătesc să devin orice în zona psihologiei clinice și între timp mai plimb câinele printre câteva evenimente și ceva predare de germană și scris pe site (și scris pe hârtie chestii pe care nu le voi publica niciodată). Mă obsedează muzica și sunt și foarte naivă – gen mă îndrăgostesc de băieți în funcție de afinitățile lor muzicale și ăsta e un adevăr ce tot continuă de când aveam 14 ani, dar măcar îl recunosc de vreo 2… Îmi place să cred că tot ce cunosc și tot ce am acumulat din graficul timp versus informație nu face decât să mă ajute să ajut pe alții la un anumit nivel și ăsta e resortul motivațional pentru care fac tot ce fac – sau cel puțin încerc.

La câte beri ții până ești praf?

Ce înseamnă praf? Praf gen tipsy hăhăhă gen 3 beri sau praf gen mers ondulat cu ochelari de soare prin Amzei la 3 dimineața gen juma’ de litru de palincă și tot 3 beri pe lângă? M-am dezobișnuit să beau și m-am lăsat și de fumat acum vreo jumătate de an, când am hotărât că nu eram deloc așa cum aș fi sperat să fiu la 23 de ani. Nu știu de ce în acest parcurs de identificare personală fumatul a fost printre primele chestii la care am renunțat.

Visul tău este…

Să alerge copiii mei cu copii prietenilor mei în vacanțe drăguțe pe care o să le facem împreună după ce ne scoatem din cap depravări și petreceri și pierdut timp în diverse contexte dezolante și n-o să mai alergăm nici după afirmare profesională, iar cea financiară va fi venit deja. Ca atare o să avem concentrarea și motivația necesare să ne maturizăm complet și să exercităm funcțiile noastre vitale în direcții cu adevărat constructive și înălțătoare. Iar pe lângă: numai artă.

Ce ai acuma în cuptor (sau în microunde) ca planuri?

Tocmai terminasem un somon cu avocado și roșii și m-am pripit până să citesc până la capăt… Sper să finalizez curând și o colecție de eseuri, dar nu mă grăbesc nicăieri. Sunt într-o perioadă în care văd și două filme pe zi și mai sug și muzică cât mă duc urechile… Să vedem unde duce toată absorbția asta cerebrală.

La ce 3 filme si 3 melodii să se uite/asculte cei care au citit acest interviu?

Păi la Brave,

pentru că e o animație pe care am văzut-o cu prietena mea cea mai bună și ne-a mângâiat în suflet și am și tras niște burți de râs… Pixar depăsește lejer Disney și oricât am insistat cu desene în ultima vreme, ăsta se califică direct la film, e scris foarte bine!

Biutiful

pentru că e urmarea naturală de după Amores Perros și 21 Grams, menită să te facă să plângi cu motiv și să te autodepășești.

Și acum nu mă pot hotărî între

Le gamin au velo și La prima cosa bella…

din cauză că îmi stăruie în amintire atât lacrima care mi-a dat la primul și nivelul de întorsură emoțională înregistrată în ziua în care am fost să-l văd, dar și hohotele de râs pe care le-am dat la al doilea… Și la ambele am fost fix cu persoana potrivită conjuncturii!

O să mi-o forțez și o să zic că fără Enter The Void
 
nu ar fi existat sens în multe care au urmat post-vizionare.

Cât despre ascultat, se pune și un audiobook? Pentru că dacă da, toată lumea ar trebui să poată să recite din A New Earth a lui Eckhardt Tolle!!! Și dacă nu se pune acest audiobook, atunci da, am trei melodii, dar sunt așa from deep down inside, încât nu pot să cred că le transcriu din suflet în notepad!

Ar fi vorba de Saint Germain – Sure Thing,

nu pot să mă hotărăsc între

Kazi Ploae – 13 ceruri

The XX – VCR

și Subcarpați – Atât de personal

am tranzitat cu mintea toate piesele care au stat pe repeat în ultima vreme și constat ca de obicei un amalgam dezorganizat, dar presupun că se întâmplă tuturor care se spală cu sunete la urechi, dar a treia piesă știu sigur ce e:

Gojira – No more.

Sweet IDM times!

O puteți găsi pe Dana la:

www.bananasociety.ro

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s