Interviuri

Interviu Lights Out!

1. De unde vine numele de “Lights Out!” ?

Andrei B.: Denumirea trupei Lights Out! a fost o decizie spontana, ca multe alte lucruri decise in acest mod. Ca de exemplu, numele multor piese din repertoriul nostru. In mod absolut intamplator (sau nu), atat numele trupei, cat si titlurile pieselor au capatat o anumita semnificatie pentru noi in timp, fara nicio legatura cu motivul initial al alegerii facute.

2. De ce ati hotarat sa cantati in Engleza?

Oana: Ce-i drept, am crescut cu muzica in limba engleza, si cred ca Teodorei ii e pur si simplu mai usor sa cante asa. Oricum, ideile din spatele versurilor nu capata sens doar din cauza limbii in care sunt cantate. Adica la fel suna durerea sau calmul si-n olandeza sau latina veche. Engleza e pur si simplu mai la-ndemana.

3. Cum vi se pare publicul din Romania, ati dori ceva in plus de la el?

Andrei S.: Toata lumea e asa de obsedata de occident incat interesul pentru spatiul cultural carpato-danubiano-pontic tinde spre zero. Suntem pierduti pe cont propriu. Pentru ca ducem lipsa de spirit.

LastFM-8

4. Cum este publicul din tara fata de cel din Cluj?

Teo: Nu am avut destule concerte in afara Clujului incat sa pot face o deosebire intre publicul din Cluj si cel din restul tarii. Peste tot am gasit oameni frumosi care vor sa asculte si sa ia cate ceva din ce incercam noi sa transmitem.

5. Aveti o dorinta delimitata clar unde vreti sa ajungeti cu trupa?

Andrei S.: Nu. Dar suntem productivi.

6. Cine compune cantecele?

Oana: Ideile de baza pornesc fie din sunete cu care ne intalnim din intamplare in timp ce cantam impreuna, fie din capsorul unuia dintre noi (de obicei Teo, sau unul din Andrei). Restul se construieste cu timpul, si nu avem o reteta pe care sa o urmam de fiecare data.

DoR.LightsOut-5

7. Cum vi se pare lumea artei la noi?

Oana: E prinsa si ea in schimbari si confuzii. Dar pana la urma ideile de la care pornesc multe lucruri frumoase (film, muzica, dans, pictura, copii) se nasc azi tocmai din confuzii produse de schimbare. Deci nu-i nimic foarte grav, ne descurcam noi.

Dan: Da, e mai pestrita decat pare la suprafata. Mica si agitata. Din atata necaz si jale generala n-are cum sa nu iasa arta, in feluritele ei forme. In ceea ce priveste sectorul muzical, ca mi-e cumva mai indemanos sa vorbesc despre asta, cred ca scartaim. Te uiti la ce se intampla pe scena din Ungaria si esti incantat si trist deopotriva. Cum naiba sa gasesti atata atata muzica buna la mai putin de 500 de km de Cluj? Te uiti apoi peste topurile de sfarsit de an din muzica .ro. Sunt subtirele. Si aici nu o ma refer la calitatea lor, ci la cantitatea lor. Cred ca putem mai mult. Semne de bine sunt peste tot.

8. Cum vedeti voi o formatie care ar putea trai exclusiv in Ro, ce ar trebui sa faca?

Andrei B.: In niciun caz ceea ce facem noi; nu e deloc profitabil. Probabil turnee de colinde iarna si vara sa scrie piese despre cum se mai danseaza la petrecerile de pe litoral.

Dan: Lasand la o parte trupele cu state vechi gen OCS ori Kumm, cred ca-s demne de studiat exemplele trupelor mari din noul val de alternativ romanesc, precum Grimus ori, mai nou, The Mono Jacks. Cum au reusit sa atace, nu de putine ori cu succes, un mainstream neaos din punctul meu de vedere/auz neformat (ori deformat), beteag. Semne de bine, precum spuneam mai devreme. S-o facem si mai lata! Asa gandesc. In general, nu numai in ceea ce priveste muzica.

LastFM-7

9. Daca ceva care ar ajuta formatiile si arta din Ro in general, nu exista si ar trebui sa existe, ce este?

Teo: Nu stiu daca e vorba de ceva, cred ca e vorba mai mult de cineva. Arta ajunge mai departe daca sunt oameni care sa o dea mai departe si sa o interpreteze fiecare in felul sau. Share!

Dan: Mai putine rasini, mai multa umilinta. Mai putine coveruri la Metallica, mai multa munca si dedicatie. Mai putine atitudini de genul “las-o, bre, ca merge-asea”, cat mai multe teluri personale MARI, fuckin’ ambitii. Si mult Jäger cu mere. Restul vine de la sine.

10. Care sunt influentele voastre muzicale (toti membrii formatiei)?

Andrei B.: Obsesia periodica + Radiohead.

Oana: Pe langa Radiohead si Warpaint, ascultam tot felul de muzica. [catre Dan] It’s a long way between Nicki Minaj a’ lui Teo si iubirea-de-Kevin-Parker a lui Sincraian.

Teo: I love pop culture. Ascult o groaza de chestii pline de sclipici si animalute mici si grase, dar ascult si muzica cu teme obsedante si repetitive care ma trec prin toate starile posibile.

Andrei S.: Mie-mi plac toate genurile. Inclusiv manelele.

11. Au vreunii dintre voi pregatire muzicala (la scoala, cursuri private, etc.)

Teo: In afara de Andrei S., cred ca am luat cu totii la un moment dat cateva cursuri de pian, chitara sau percutie. Eu am facut sapte ani chinuitori de pian, dar am ramas doar cu cateva acorduri pe care le folosesc repetat. 😛

Puteti asculta EP-ul lor “Patience” aici:

http://music.thelightsareout.com/

(materialele foto si video realizate de Sebastian Florea)

© 33madspirals 2013. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Despre Contrapunct

Contrapunct este un event ce consta in sesiuni de improvizatie muzicala organizat de Stefan Bo, mai jos Stefan vorbeste despre Contrapunct, ce este, cum a fost si cum o sa fie…

Ce este Contrapunct?
Asa-i ca pare a fi un cuvant al carui sens este de la sine inteles? Totusi, este un termen strict muzical, sinonim cu polifonie: mai multe voci care canta teme muzicale diferite in acelasi timp armonizandu-se. Asta este si intentia CONTRAPUNCTULUI, sa armonizam nu numai instrumente muzicale ci si personalitati. Punem la dispozitie scena pentru ca diversi muzicieni si non-muzicieni sa poata canta impreuna. Muzica este generata in acelasi fel in care intr-o discutie doi oameni fac cunostinta si leaga o conversatie spontana. Iar daca se creeaza chiar colaborari, prietenii si amoruri muzicale, cu atat mai bine.

Cum ti-a venit ideea?
Ideea asta nu “mi-a venit”, ci este chiar conceptia mea despre muzica: bucuria de a canta si de a pasi mereu pe teritorii noi. Bineinteles ca viziunea asta mi-a fost confirmata de multe experiente cum ar fi concertul Bobby McFerrin din Bucuresti, cortul ambiental de la Sziget Festival sau filmul “Step Across the Border”. Ideea de Jam-session neintrerupt de 12 sau chiar 24 de ore s-a mai facut, nu este a mea. Daca ar fi sa traduc conceptul CONTRAPUNCT in minimul de cuvinte necesare, ar fi “sesiune deschisa de improvizatie muzicala libera”. Cam asta ne imaginam eu si Oana sa facem cu formatia noastra Poetrip, la primele concerte nu intelegea nimeni cine este din formatie si cine nu, invitam de fiecare data alti muzicieni sau chiar oameni din public sa cante cu noi si nu parea deloc sa fie un recital propriu-zis. Intre timp am ajuns sa ne cream atat un repertoriu cat si o formula stabila pentru concerte, asa ca am invocat CONTRAPUNCTUL ca sa ne satisfacem pofta de explorare sonora. Totul a fost posibil imediat dupa ce ne-am alaturat proiectului Carol 53, locul ideal pentru asa ceva.

ctp1

Ce impresie ti-au facut primele 3 editii?
Prima editie a fost un soc puternic, in sensul ca nu m-as fi asteptat deloc sa iasa atat de bine din punct de vedere muzical si sa fie prezent un numar atat de mare de participanti (peste 20) care sa cante chiar pana dimineata. Apoi urmatoarele CONTRAPUNCTE au fost din ce in ce mai bune, numarul muzicienilor din ce in ce mai mare, ca si prezenta publicului. Am tinut la ideea de libertate totala intr-atat de mult pana la a lasa pe oricine are chef sa se alature si cante. Singura conditie a fost si va fi mereu sa asculti pe ceilalti si sa nu ii acoperi. Cum spuneam mai devreme, exact ca intr-o discutie de bun simt. Nu incurajam nici recitalurile personale, nici “jemuiala” pe teme de blues sau piese folk, nici solistica excesiva. Poate par regulile unui music nazi, dar eu prefer sa incurajez asumarea curajoasa a adevaratei libertati de creatie si nu mimetismul.

Chiar crezi ca e o idee buna sa poata sa vina oricine pe scena sa cante, nu au existat certuri sau momente ciudate?
In afara de mici incidente nu au fost evenimente neplacute. Un “moment ciudat” poate fi pentru un muzician si sa-i canti o nota din alta gama  Au fost si cateva momente ciudate… dar din fericire nu s-a ajuns la racnete si pumni in gura. Cand a fost cate cineva care sa se dea in stamba i s-a atras atentia discret ca nu trebuie sa fie el in centrul atentiei ci sa-i puna in valoare pe ceilalti de pe scena. Cat despre “oricine sa vina pe scena” – asta este un aspect la care chiar tin. Prefer unui mega-instrumentist plafonat care canta pe pilot atomat un amator care experimenteaza cu urechile ciulite si plin de entuziasm. In plus, au fost prezenti non-muzicieni care sunt creativi si au o viziune foarte interesanta asupra muzicii – cum ar fi poetul Mugur Grosu sau actorul Mihai Smarandache.

Care crezi ca este motivul pentru care nu prea exista evenimente similare in Bucuresti sau in Romania?
Crede-ma ca habar nu am daca exista sau nu evenimente similare. Eu unul imi doream sa se intample asta intr-un anumit fel si am facut acest fel posibil: sa ne adunam la un loc si sa cantam doar de dragul de a canta, fara orgolii si fara nicio miza. Si daca este adevarat ca nu prea exista evenimente similare, banuiesc ca asta se intampla pentru ca oamenii nu au alta idee despre muzica decat sa imite cat de bine pot ce aud pe la altii. Atatia chitaristi care incearca sa cante ca Hendrix pierd din vedere esentialul: Jimi Hendrix a ajuns mare fiind el insusi.

ctp2

Crezi ca acest tip de eveniment va lua amploare cu timpul si va deveni din ce in ce mai popular?
Asta m-ar bucura foarte mult. Visez si la un minifestival romanesc al muzicii de improvizatie si daca nu se vor gasi altii care sa faca asta curand, poate ma trazneste pe mine ideea asta geniala. Eu sper ca muzica sa ajunga din nou la rolul ei initial: acela de a incanta oamenii. Deocamdata facem parte din acest sistem capitalist si muzicienii au niste aspiratii iluzorii in loc sa se bucure de harul lor. Contrapunctul il vad ca pe o versiune moderna a unor sezatori din vremurile pesterii, unde imi imaginez ca se adunau mai multe familii, clanuri sau triburi si inganau impreuna povesti nemuritoare fara cuvinte. Evident, va exista si o editie CONTRAPUNCT fara niciun fel de instrumente muzicale, 100% a capella. Fiecare va canta folosind doar propriul corp. Pentru viitor intentionez ca fiecare intalnire a noastra sa fie sub semnul unei tematici: de exemplu sa cantam cu instrumentele dezacordate, sa avem cate un dansator care sa ne fie dirijor, sa cantam improvizand pe proiectii cu filme porno etc. Ce, idei nu sunt?

Mai este ceva depre care ai vrea sa vorbesti?

Il las pe Victor Wooten sa vorbeasca despre cum muzica este un limbaj. Simplul fapt ca oricine foloseste cuvinte articulate in propozitii nu inseamna ca toti au si ceva de spus. Mi-ar placea ca fiecare om sa-si gaseasca felul sau personal si unic de a se exprima prin muzica, scris, desen, dans asa cum au facut cei pe care ii admiram.

Pana acum au fost 3 editii CONTRAPUNCT, 24 noiembrie 2012, 8 decembrie 2012, 12 ianuarie 2013 la care au cantat in jur de 90 de participanti, printre care membrii Poetrip, Avant’n’Gard, Ad Hoc, Golan Maxim, Sultan (Blanoz), John Ciurea (Kumm), Eduard Gabia (Karpov not Kasparov), Mizdan (Discoballs), Alin Zabrauteanu (Jazzadezz), Cristi (Travka), Michael Acker (The Others), Cristian Prih (Dinti de Lana), Sorin (Aeon Blank), Timo Borg (The Rosa Riot), Rufi, Marian Cazacu, Dalto Ionescu, Claudiu Ilariean…

Urmatorul CONTRAPUNCT va avea loc sambata 2 februarie incepand cu ora 20:00 si va tine ca de fiecare data, minim 12 ore.

Linkul eventului: https://www.facebook.com/events/156697734480645/

(materialele foto si video aditionale au fost folosite prin amabilitatea Larisei Balta)

© 33madspirals 2013. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Loungerie II

#1 Ce este Loungerie II?


Andrei: Cel mai activ si de succes proiect-trupa din Abator Industries. (ironic) 


Parafernalia: Loungerie II este un proiect de fusion punk jazz – e cea mai accesibila forma in care putem sa clasificam performance-ul lve al trupei: 6 oameni care interpreteaza un repertoriu cu piese originale, care nu se tem sa combine influente inconstiente, mesaje spiritual-filosofice, rock, post rock, pop, amor de jazz si creativitate neavizata de institutii, prin diplome.
 
#2 De unde vine numele Loungerie II?


Andrei: Este combinatia intre Lounge (music) si Orangerie. Miss Tincea este autoarea gaselnitei.


Parafernalia: Numele trupei este un cuvant-valiza care a evoluat ca semnificatie, astazi devenind un suport pentru auto-ironia membrilor, respectul pentru formulele anterioare lipsite de succes, jocul de-a serialul care nu se termina niciodata, roata vietii etc. LOUNGE + ORANGERIE. Si o surpiza macabra: la concert nu vei gasi lounge si portocale! ci noire poetry, fusioune de stiluri, dulceata anticristului lui Lars v T, simplitatea popului de calitate si niste oameni care au o pasiune pentru cantatul cu pasiune. 

#3 Ce este Abator Industries?


Andrei: Colectivul muzical care reuneste 11 oameni care locuiesc in Bucuresti. Este vorba de trupele Tunesinnaourheads, Loungerie II, Tyranozaurus Jazz dar si proiectele experimentale Ualvarin vs. Seibartut si The Shape Of Moombhaton.

Parafernalia: Abator Inds este un colectiv cat o familie, o structura mobila care permite celor aproximativ 11 oameni din grup sa isi adapteze mereu formula de perfomance in functie de dorinta de implicare individuala dar si de necesitatile proiectului punctual la care participa. 

#4 De unde vine numele Abator Industries?

Andrei: Dan Michiu, colegul si prietenul nostru a gasit acest titlu si pur si simplu descrie forta noastra creativa din toate punctele de vedere: sonic si vizual.

Parafernalia: Abator INDS este o ironie, o joaca in grup, ideea colegului Michiu, amuzamentul tuturor, dar si gustul intregului grup pentru estetica uratului si pentru iesirea din starea de confort
.

#5 Cele 2 trupe au exact aceeasi componenta?


Andrei: Nu, in Loungerie II exista un alt tobosar decat in Tunesinnaourheads(unde apar alt tobosa, un pianist si inca un chitarist) iar in Tyranozaurus Jazz avem si un MC pe nume George Axinte sau Krizatu’ de la Substrat!


Parafernalia: Nu, nu au aceeasi componenta si nu pot fi confundate pentru ca prezinta momente muzicale total diferite. Abator INDS este numele sub care trecem in special atunci cand facem jam sessions cu o formula deschisa (participa din grupul nostru oricine doreste) sau atunci cand lucram pentru coloane sonore live, pentru filme mute. Avem un proiect, il comunicam grupului si intra in proiectul punctual oricine dintre noi este disponibil si doreste: 5, 6, 8 oameni etc. LOUNGERIE II este un proiect cu formula fixa, cu un stil determinat, cu repertoriu si cu momente de jam session dar care nu sunt la fel de experimentale precum perfomance-urile abatoriste. Diferenta specifica dintre cele doua proiecte este foarte clara. Se vede si se intelege participand la concertele live ale celor doua formule. 

#6 Cum v-ati gasit unii pe altii?

Andrei: Prin facultatile pe care le-am urmat, in mare. Am dat de Catalin printr-un bun prieten cu care am fost coleg de facultate si camin. Cu Dan am fost coleg la Ion Mincu. Andreea s-a cunoscut cu Catalin tot la facultate. Daniel tobosarul din Loungerie II a ajuns in contact cu noi prin alte circumstante (Andreea l-a vazut la TVR Cultural, intr-o stire, cantand la un eveniment. L-a cautat si l-a invitat la repetitii. Si a ramas de atunci cu noi).

Parafernalia: Poveste lunga, prin prietenii si afinitati muzicale. Eu cant! tu ce faci? cant la chitara! ahhh hai sa facem ceva impreuna! eu sunt arhitect dar ma pasioneaza basul. Ahhh hai la noi la repetitii… cautam un basist. Eu sunt. Si atat. si imi place chitara. Ahhh perfect! nu vrei sa vii la un jam session cu noi?! etc. Norocul face ca ne agream reciproc atat de mult incat ne intelegem ideile muzicale si putem colabora creativ… constructiv. 


#7 Sunati foarte inchegat ca formatie, s-a intamplat asa de la inceput, sau in timp?


Andrei: Nu am sunat asa inchegat de la inceput. Suntem prieteni si prin ambitie, dorinta de a canta des impreuna, am ajuns sa creeam in oameni acest sentiment.

Parafernalia: Am fost inchegati ca prietenie la inceput. Experienta de live pe care a avut-o in acest an LOUNGERIE II cred ca a imbunatatit extraordinar de mult capacitatile individuale ale membrilor dar si comunicarea pe scena. Excesul s-a domolit, vocea a mai si tacut, experimentul si-a facut loc in mijlocul formei standard,… si cel mai fain este ca toata lumea iubeste momentele de jam session.
 


#8 Faptul ca aveti doua persoane la voce a fost o intamplare sau o planificare?

Andrei: Andreea a compus piesele pe care le cantam cu Loungerie II. Impreuna cu Catalin le-a orchestrat si apoi fiecare a adaugat cate ceva. Eu am improvizat unele dintre versuri sau adaptat in unele cazuri versuri mai vechi. In primul concert de exemplu nu am cantat pe toate piesele, abia in al doilea concert m-am alaturat pe mai multe piese. Si acum sunt doar 2 cantece pe care eu nu cant.

Parafernalia: A fost o intamplare si o oportunitate a contextului de prietenie. Eu cred ca tandemul de masculin- feminin, spoken si cantat umple mesajul muzicii instrumentale. Unul singur ar fi plictisit, sunt sigura. Dar optiunea a venit din cotextul initial… TUNESINNAOURHEADS exista deja, iar noi eram prieteni. De acolo s-a desvoltat dorinta mea de a invita cativa instrumentisti din Tunes sa construiasca si LOUNGERIE II…
 

#9 Artistii care canta live in Romania in bar-uri/club-uri nu sunt foarte bine remunerati sau nu sunt remunerati deloc, credeti ca aceasta este un fapt economic, barurile nu vor sa plateasca desi ar putea, o combinatie intre cele 2, altceva?…


Andrei: Nu comentez. Noi cu trupa Loungerie II am dat concerte gratis si am cantat si la evenimente caritabile.

Parafernalia: In Underground esti platit in functie de pretul pe care ti-l oferi singur prin respectul de sine si prin calitatea momentului artistic pe care il oferi. Sa constientizezi cine esti si cat poti sau ce poti te va purta mereu catre pretul cinstit pentru munca pe care o oferi ca perfomance. Noi am crescut prin experienta fiecarui concert si astazi stim mult mai bine de ce meritam mai mult sau mai putin… si de ce nu se mai poate pune problema sa cantam fara onorariu sau de ce merita un anumit eveniment caritabil sa fim si noi parte la cauza pe care o sustine. LOUNGERIE II inseamna in primul rand pasiune pentru muzica, pentru concerte (nu exista decat live!) si pentru a descoperi cine suntem fiecare dintre noi dar si noi ca grup. LOUNGERIE II e in miscare. Exista si manageri de club care stiu ce inseamna o afacere si stiu si ce inseamna ca o afacere buna nu se face cu lipsa de respect fata de omul care sustine afacerea prin performance-ul artistic. Exista in Romania si incompetenti care isi deschid afaceri, le dau nume pompoase si apoi sfarsesc prin a-si demonstra calitatea umana… adica raman fara artisti in clup/ bar/ pub sau chiar emisiune tv/ radio pentru ca Nu au calitate umana.




#10 Muzicienii fac bani in mare din cantari live, vanzari de albume, merchandise si drepturi de autor.
Cantarile in Romania, nu sunt platite, sau sunt platite prost, albumele nu se cumpara, merchandise nu isi fac formatiile (nu stiu de ce), iar drepturile de autor sunt alt subiect controversat, unde ca de obicei, banii nu ajung unde trebuie si ii ia cineva caruia nu i se cuvin. 
Cum supravietuieste o formatie? Pana cedeaza nervos?


Andrei: Sunt mai multe intrebari aici. Noi sa stii ca din putinul pe care il castigam cantand am reusit sa ne finantam inregistrarea a 6 piese pe care le vom include pe un EP. La lansarea EP-ului in afara de compact discuri (nu viniluri) vom avea si ceva merchandise. Despre drepturile de autor nu comentez. 


Parafernalia: Eu am fost pe punctul de a ceda nervos, insa am acceptat in ce context cultural-economic traiesc. Inteleg! si atunci stiu ca munca mea trebuie sa se concentreze asupra unui produs bun: eu vreau sa fiu un muzician bun, sa traiesc bucurandu-ma ca fac o muzica inteligenta si produsa cat de bine se poate. Cred ca restul o sa vina in timp. Esti ceea ce oferi si vei fi,in timp, tratat cu masura pe care o oferi (noi am trait asta pe masura ce cantam, saptamanal, in alte si alte locuri). Marketingul te poate face bogat un sezon, respectul de sine si actiunile constient asumate, munca.. iti vor oferi, in timp, rasplata si in bani si in apreciere din partea publicului sau a oamenilor care conteaza pentru tine, dar mai ales in multumirea ca ai facut ceea ce ai dorit si ai visat, asa cum ai dorit si ai visat.

#11 Tot legat de intrebarea mai sus, daca publicul roman ar cumpara muzica online, ar fi oarecum o salvare, sau cel putin o gura de aer pentru formatii. 
Faptul ca e prea usor sa piratezi, ca lumea nu are bani si ca romanului ii este frica sa faca cumparaturi online, nu ma conving, daca o melodie costa 1 leu, si ti-ar cumpara-o 10.000 de oameni nu e de colo…. un album are 10 melodii…nu pot sa cred ca lumea n-ar da 1 leu pe melodia preferata.
Iarasi, care este cauza impotentei Romanesti in cumparaturile online in general si specific muzical, conform opiniei voastre, este oare o chestiune de cultura, adica vorbim un popor inapoiat?

Andrei: Sunt intrebari pe care mi le pun si eu. Dar in acelasi timp, sa stii ca nici eu personal nu cumpar muzica online. Cred ca este vorba de un anumit respect fata de un produs muzical, dar si de o educatie, romanii nu sunt educati sa pretuiasca si sa cumpere muzica cum se intampla in alte tari si culturi. Ultimul album pe care mi l-am cumparat a fost al doilea disc de la NU SI APA NEAGRA. Ii respect si am vrut sa am acel album. Cred ca pur si simplu sunt prea putine produse locale care imi starnesc interesul in asa fel incat sa simt ca merita sa investesc in produsul lor.

Parafernalia: Vorbim de o putere economica scazuta. Vorbim si de o cultura care nu a facut inca saltul la nivelul tehnic al europei de vest. Inca o data: trebuie sa intelegi contextul in care te aflii si atunci totul are o logica. Daca trecem testul muzical in Romania, LOUNGERIE II, cu unii dintre membrii Abator Inds, probabil ca se va lua in serios si in urmatorii 5 ani ar trebui sa emigreze pentru a putea concerta in deschiderea unor trupe cult, pentru a putea intra in studiourile unde s-a inregistrat istoria muzicala, pentru a invata cat de liberi pot fi oamenii in actul creativ, pentru a se imbunatatii, pentru a experimenta experienta cu adevarat culturala a perfomance-ului muzical. Exista tari in care trebuie sa fii incredibil de bun ca sa te faci auzit! Exista tari in care muzica este un act cultural prin care transmiti cu simtul raspunderii un mesaj clar, faci din concertele live momente de emotie intensa si intelegi ca lasi in urma ta niste actiuni de care trebuie sa fii mandru… un album nu este un produs de marketing… este un produs cultural, este un gest, o meditatie, o idee. Iata o atitudine puerila din punct de vedere financiar, pe care mi-o asum… dar hai sa fim seriosi!… ce a existat mai intai: Platon sau editurile care publica si astazi gandurile acestui minunat “personaj” din istoria culturii. LOUNGERIE II are treaba de facut, treaba buna. In primul rand!

#12 Ce va place si ce va deranjeaza pe voi in momentul de fata in societatea romaneasca.


Andrei: Pai pe mine personal ma deranjeaza ca oamenii in societatea romaneasca isi autolimiteaza accesul la informatie. Internetul este gigantic si ei au acces din ignoranta la prea putine lucruri din orice domeniu: cultural, muzical, artistic dar si socio-politic.


Parafernalia: Nu vreau si nu pot sa scriu o carte despre neputintele Poporului Roman contemporan. Traim inca la portile orientului. Traim inca intr-un spatiu unde majoritatea, cea care da numele si eticheta, este mediocra si necinstita… indiferent de clasa sociala din care fac parte oamenii acestui cerc majoritar.  

#13 Ce inseamna Parafernalia?

Parafernalia: Parafernalia vine de la/inseamna… in spaniola veche: dota, zestre a unei femei, care nu poate fi instrainata nici prin alianta (casatorie sau orice alt statut civic lipsit de protectie sau patronat) (un cuvant pe care l-am aflat in vis, la fel ca si cuvantul ebraic DEVARO, devenit titlul unei piese LOUNGERIE II). In engleza inseamna si instrumente de folosit in consumul de droguri si alte semnificatii legate de aceasta activitate. Intentia initiala este de a purta cu minse primul sens indicat mai sus. Parafernalia este identitatea mea culturala pe un site de socializare. Este prima data cand imi folosesc id-ul in locul numelui si asta doar pentru ca tu ai vrut! ahaha

#14 Daca ati semna cu un Label/Casa de Discuri la ce v-ati astepta din partea lor, ce ar trebui ei sa faca pentru trupa ca sa fiti multumiti?

Andrei: Daca am semna cu o casa de discuri ar fi in primul rand un contract de distributie si cam atat. Sunt totusi realist, la nivel local nu cred ca se poate mai mult. Poate si ceva promovare, dar tinand cont ca noi ne cunoasteam cel mai bine limitele si potentialul, orice strategie de promovare va porni de la noi.

Parafernalia: Probabil ca o Casa de Discuri nu face asta in Romania dar.. eu inteleg ca ar trebui sa iti ofere un contract prin care sa fii platit sa faci un album: sa ti se plateasca actul creativ, inregistrarile de studio, productia si mixul. Apoi sa fii beneficiarul unei campanii de promovare a albumului (media si nu numai), campanie care se continua cu o serie de concerte importante in care tu performezi interpretand piesele de pe album si pentru care esti din nou platit, pentru performance-ul live. 

#15 Spuneti cate 3 melodii de fiecare, care nu sunt ale voastre, pe care ar trebui sa le asculte cei ce au citit acest interviu.

Andrei:

(chiar daca este o trupa din Abator eu nu am avut nici un aport pe aceasta compozitie si sunt mandru de colegii mei)

Parafernalia: Pentru cine simte chemarea pentru astfel de muzica…

Ii puteti gasi aici pe Abator Industries.

Si aici pe Loungerie II.

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Interviu Dana Berghes

Dana Berghes, cum este să fii impresar, plusuri și minusuri?
 
Dar eu nu sunt impresar :), eu am prieteni care fac muzică frumoasă cărora le descriu activitatea pe un site făcut de mine. Atât. Încerc să îi sprijin pentru că nu îmi place să îi văd de capul lor, mai ales că, dacă ești muzician sau DJ nu ar trebui să știi să te exprimi ȘI în cuvinte… așa că tot ce fac este să încerc să îi promovez. Sunt prietenă și cu mulți oameni plini de energie care fac evenimente pentru care am lucrat în trecut ca PR, așa că se leagă una-alta ici și colo. De aici până la impresariat e un drum imens!
 
Crezi că România este un mediu propice pentru așa ceva (impresariat pe cont propriu), mai ales pentru tineri antreprenori?

Nu, categoric nu! Până ajungi să dai din coate trebuie să te obosești cu side-jobs ca să te întreții, sau să te introduci într-o tonă de combinații ca să supraviețuiești. Decât să te chinui să transformi chestia asta într-o profesie dacă ești tânăr și începător, mai bine o ții ca hobby și ai răbdare…
 
Ai în vedere să te transformi mai devreme sau mai târziu într-un record label?

Ăsta ar fi un vis prea frumos… dar mai am prea multe de învățat pentru asta și nu știu dacă o să am destulă energie.  

Este perceptia și răspunsul față de evenimente diferit în alte orașe, față de București, dacă da cum?

N-aș putea decât să îmi imaginez că nu e peste tot la fel, dar nu am fost destul încât să îmi dau cu părerea. La Cluj am văzut un public mult mai de calitate decât la noi, de oameni care apreciază real evenimentele și locurile unde au loc, din cauză că nu au ajuns încă la contextul superfluu de aici, unde excesul cauzează ca factorul calitate să nu mai joace un rol așa important. Oamenii se distrează mai relaxat – după părerea mea – în alte orașe decat în București, dar tot va trebui să se deplaseze când vrea să prindă ceva de notorietate mai mare… la București.

În afara de grupulete hardcore, care fiecare se duc la evenimetele care le plac, Romanul nu este obișniut să dea bani pe evenimente, și sincer nici să bea prea mult (aici mă refer la băut social to loosen up, nu să bei să nu mai știi de tine). 
Una din explicații este că unii oameni pur și simplu nu au bani; care crezi tu că sunt impedimentele, și cum s-ar putea crea o cultură de “going out”, going out ca un lucru normal, nu ca un lucru nemaipomenit ca să mă dau în petec sau să cheltuiesc nu știu cât. Aici mă refer și la faptul că oamenii să înțeleagă că artistul nu este o hologramă care apare când are chef publicul, și că are și el nevoie de mâncare și că nu are o grădină în care ii cresc echipamente, pe care le culege și cu care arată cool la spectacol.

Cred că cel mai important element, mai presus de bani sau de oferta de going out sau de absolut orice factor social sau cultural este felul în care ai fost educat. Cunosc familii în care nu se mergea nici la teatru, nici la film, iar maxima preocupare circumstanțial socială era ceva ieșeală de final de săptămână undeva unde căscai gura la ceva neinteresant cu acces liber. Când crești înconjurat de așa ceva, e complicat să înțelegi de ce berea la un eveniment nu costă 3 lei ca la supermarket sau de ce trebuie să plătești intrarea și să nu părăsești incinta până la final… La pol opus, în grupuri sociale în care se practică cu o oarecare tradiție orice fel de activitate care este în sine un serviciu de timp liber, apar și acele personaje care nu mai fură muzică și filme de pe internet și își comandă chiar biletele în avans pentru evenimente online, ș.a.m.d.
 
Dana Banana vine de la?

Așa mă alinta Gojira și așa mă strigau copiii între blocuri când eram mică și veneam julită în genunchi acasă. Când am ales adminul pentru site, mi s-a părut natural…

Banana Society vine de la?

Păi… vorbeam tot cu Gojira și cu prietena noastră cea mai bună acum vreun an sau mai mult? Și căutam un nume pentru ceea ce încerc să construiesc. Auzeam adesea diverse gafe în ceea ce privește reprezentarea unui artist sau tratarea lui intrinsecă în media, plus că doream să creez un izvor centralizat al întregului conținut pe care îl generez. Logic că nu am timp să mă ocup așa cum mi-aș dori, având în vedere că alerg printre festivaluri, evenimente, a patra facultate, și așa mai departe, dar am hotărât să construiesc în timp. Locușorul ăsta online, norișorul ăsta, trebuia să se cheme cumva. Și mă gândeam că dacă toată lumea ar fi ca mine, ar fi așa, mai frumos și lejer și pozitiv totul – deci mai multe banane înseamnă o societate de banane, nu?

Și tu până la urmă ce faci?

Eu mă pregătesc să devin orice în zona psihologiei clinice și între timp mai plimb câinele printre câteva evenimente și ceva predare de germană și scris pe site (și scris pe hârtie chestii pe care nu le voi publica niciodată). Mă obsedează muzica și sunt și foarte naivă – gen mă îndrăgostesc de băieți în funcție de afinitățile lor muzicale și ăsta e un adevăr ce tot continuă de când aveam 14 ani, dar măcar îl recunosc de vreo 2… Îmi place să cred că tot ce cunosc și tot ce am acumulat din graficul timp versus informație nu face decât să mă ajute să ajut pe alții la un anumit nivel și ăsta e resortul motivațional pentru care fac tot ce fac – sau cel puțin încerc.

La câte beri ții până ești praf?

Ce înseamnă praf? Praf gen tipsy hăhăhă gen 3 beri sau praf gen mers ondulat cu ochelari de soare prin Amzei la 3 dimineața gen juma’ de litru de palincă și tot 3 beri pe lângă? M-am dezobișnuit să beau și m-am lăsat și de fumat acum vreo jumătate de an, când am hotărât că nu eram deloc așa cum aș fi sperat să fiu la 23 de ani. Nu știu de ce în acest parcurs de identificare personală fumatul a fost printre primele chestii la care am renunțat.

Visul tău este…

Să alerge copiii mei cu copii prietenilor mei în vacanțe drăguțe pe care o să le facem împreună după ce ne scoatem din cap depravări și petreceri și pierdut timp în diverse contexte dezolante și n-o să mai alergăm nici după afirmare profesională, iar cea financiară va fi venit deja. Ca atare o să avem concentrarea și motivația necesare să ne maturizăm complet și să exercităm funcțiile noastre vitale în direcții cu adevărat constructive și înălțătoare. Iar pe lângă: numai artă.

Ce ai acuma în cuptor (sau în microunde) ca planuri?

Tocmai terminasem un somon cu avocado și roșii și m-am pripit până să citesc până la capăt… Sper să finalizez curând și o colecție de eseuri, dar nu mă grăbesc nicăieri. Sunt într-o perioadă în care văd și două filme pe zi și mai sug și muzică cât mă duc urechile… Să vedem unde duce toată absorbția asta cerebrală.

La ce 3 filme si 3 melodii să se uite/asculte cei care au citit acest interviu?

Păi la Brave,

pentru că e o animație pe care am văzut-o cu prietena mea cea mai bună și ne-a mângâiat în suflet și am și tras niște burți de râs… Pixar depăsește lejer Disney și oricât am insistat cu desene în ultima vreme, ăsta se califică direct la film, e scris foarte bine!

Biutiful

pentru că e urmarea naturală de după Amores Perros și 21 Grams, menită să te facă să plângi cu motiv și să te autodepășești.

Și acum nu mă pot hotărî între

Le gamin au velo și La prima cosa bella…

din cauză că îmi stăruie în amintire atât lacrima care mi-a dat la primul și nivelul de întorsură emoțională înregistrată în ziua în care am fost să-l văd, dar și hohotele de râs pe care le-am dat la al doilea… Și la ambele am fost fix cu persoana potrivită conjuncturii!

O să mi-o forțez și o să zic că fără Enter The Void
 
nu ar fi existat sens în multe care au urmat post-vizionare.

Cât despre ascultat, se pune și un audiobook? Pentru că dacă da, toată lumea ar trebui să poată să recite din A New Earth a lui Eckhardt Tolle!!! Și dacă nu se pune acest audiobook, atunci da, am trei melodii, dar sunt așa from deep down inside, încât nu pot să cred că le transcriu din suflet în notepad!

Ar fi vorba de Saint Germain – Sure Thing,

nu pot să mă hotărăsc între

Kazi Ploae – 13 ceruri

The XX – VCR

și Subcarpați – Atât de personal

am tranzitat cu mintea toate piesele care au stat pe repeat în ultima vreme și constat ca de obicei un amalgam dezorganizat, dar presupun că se întâmplă tuturor care se spală cu sunete la urechi, dar a treia piesă știu sigur ce e:

Gojira – No more.

Sweet IDM times!

O puteți găsi pe Dana la:

www.bananasociety.ro

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Interviu Poetrip



Este ceva Nou și Primordial venit din Străfundurile Subconștientului care nu a mai fost în România, și o să vină în valuri din ce in ce mai mari și mai puternice.

Nu cred că nimeni și-a dat seama cu adevărat ce s-a întamplat Sâmbătă seara, în Londophone, importanța momentului.

Ce trebuie să știti despre acest interviu este că Poetrip au primit toate întrebările deodată acestea fiind alese în așa fel încât să permită interviului să se dezvolte liber.

Chiar dacă pare că unele întrebări au fost puse în funcție de răspunsul celei dinainte nu este asa.

Ce e Poetrip?

Ștefan: Poetrip este joaca noastră cu muzica. Eu unul am ezitat mereu să mă apropii de acest domeniu, pentru că muzicienii pe care-i admir sunt mulți și la un nivel atât de înalt de expresie și interpretare incât bineînteles că te face să te întrebi: cine ar mai vrea sa asculte și zdrăngănelile unui ursuleț afon?

Ei, uite că m-am întâlnit cu Oana și ea a fost interesată, după care ni s-au alăturat și alții.

Oana: Un mod de exprimare foarte liber, o tentativă jucăușă de a schimba perspectiva oamenilor asupra lucrurilor, folosind umorul și creativitatea.

De ce?

Oana: Pentru că mie una scrisul nu-mi mai era de ajuns, am vrut să mă exprim și altfel. Mai larg, mai universal.

Ștefan: Am încercat să mă analizez, pentru că aș fi fost dezamăgit de mine însumi să descopăr că fac asta pentru “faimă”, chiar dacă nu-mi place să o recunosc. Mă calmez repede, pentru că îmi aduc aminte cum eram fascinat de mic de instrumentele muzicale. Nu am luat niciodată lecții de pian, dar petreceam ore în șir explorându-i sonoritățile. Odată, în vizită la o rudă din străinătate, nevasta unui compozitor de muzica modernă, am tot chinuit pianul până când mama, puțin obosită și jenată de experimentele mele, a vrut să mă oprească. Am auzit-o însă pe mătușa Verona cum i-a spus ca ei îi plăcea, îi aducea aminte de compozițiile soțului ei. În afară de faptul că este comic, nu dau altă semnificație acestui eveniment dar știu sigur că acel gen de abordare a pianului s-a pierdut, nu mă mai pot juca așa și azi, din păcate. De asta-mi place să văd pe cineva care pune mâna pe chitară pentru prima oară. În acel moment poți să-ți dai seama din tatonările sale pe corzi dacă are ceva de spus – indiferent dacă are ureche muzicală sau nu. Pentru că imediat după ce învață 2-3 acorduri, s-a dus dracului totul. Probabil de asta Picasso era fascinat de desenele de copii si de picturile rupestre.

Cum e în România?

Oana: E pitoresc, amuzant, înduioșător uneori, obositor și enervant alteori. Ca în orice țară.

Ștefan: Nu m-am simțit niciodată înrădăcinat într-un loc anume dar nici prins în capcană. Tocmai de asta am rămas aici în țară, nu am unde să fug sau să mă ascund de mine. Nu văd lumea în granițe politice, deci ca să aibă sens pentru mine, întrebarea ta ar trebui să fie “Cum e pe Pământ?” Cum să fie? N-am termen de comparație. Pe cât depinde de mine, încerc să fac lumea din jurul meu “așa cum mi-ar plăcea mie să fie”

Cum e în București?

Ștefan: Spre surprinderea mea, nu chiar așa rău ca în poveștile care circulau despre capitală prin fundul Moldovei, de unde m-am mutat eu în București în urmă cu vreo 6 ani. Între timp am strâns un teanc de bilețele de amenințare de la diversi oameni revoltați că parcasem pe “locul lor”. Acum, uitându-mă la etajele blocurilor văd bordeie de chirpici așezate unele peste altele. Mi-am făcut foarte mulți prieteni buni aici, dar am realizat la un moment dat că dintre ei, foarte puțini sunt bucureșteni.

Oana: Acum că am făcut pauza asta de un an și jumătate la Târgu Jiu, Bucureștiul mi se pare haotic și obositor aproape la fel ca în prima zi în care am ajuns aici și-mi era frică să trec strada.

Unde?

Oana: Unde suntem chemați.

Până când?

Oana: Până când o să ne plictisim, dar mă îndoiesc că o să ne plictisim să ne exprimăm vreodată.

Păi și cum așa?

Oana: Nu stăm să ne întrebăm prea des de ce.

Ce faceți?

Oana: Așteptăm sfârșitul lumii, când se va confirma că avem dreptate.

De ce nu invers?

Oana: Ba se poate oricand și invers, eu n-am nimic împotrivă.

Câte beri țineți fiecare până sunteți beți?

Ștefan: Nu înțeleg: câteodată sunt chiflă de la primele guri, o amețeală de aia ca-n liceu, alte dăți beau 4, 6, 8, doișpe, douăj’ de beri o noapte întreagă și n-am nici pe dracu. Doar că nu mă pot opri deși berea deja nu mai are deloc gust.

Oana: Nu știu, că n-am mai băut bere să mă îmbăt de multă vreme. Pot să-ți zic câte cuie pot bate: până când nu mai țin pereții.

Aruncați perlele pe porci sau cu timpul o să se transforme în fluturași?

Ștefan: Da, turnăm perlele în troacă fără regrete. Nu știm dacă o să se transforme în fluturaș scroafa sau poate chiar noi.

Oana: Aruncăm și la porci, toată lumea merită să se bucure de perle. Mi se pare urât să faci clasificări să vezi cine merită și cine nu.

Poetrip este deja un vis, care este visul Poetrip-ului?

Oana: Să fie un vis cât mai universal care să conțină esența ființei umane.

Ștefan: Visul Poetrip-ului este “coșmarul” nostru în sensul că încercăm să ținem pasul, nu avem idee spre ce teritorii ne indreptăm, suntem chiar și noi surprinși unde ne conduce Poetrip. Am început cu o zdrăngăneală de garaj și am ajuns la complet altceva. Dacă mi-ai fi pus să ascult în urmă cu doi ani unele dintre piesele noastre, n-aș fi putut să cred că vom ajunge să cântăm vreodată așa ceva. Și ajungem iarăși la “de ce?” – pentru că ascult o tonă de muzică, de la John Zorn la Vector Lovers și de la Blonde Redhead la Sufjan Stevens, nu e totuși puțin sfidător să crezi că totuși mai lipsește ceva pe lumea asta? Poate. Oricum, există niște muzici pe care nu le cântă toți cei de mai sus – și aș vrea să le ascult. Muzica aia a rămas să o cântăm noi. De asta există Poetrip.

Spuneți 3 melodii pe care să le asculte cei care au citit acest interviu…

Emmanuel & the fear – jimme’s song

Matze – Unde este vulpea

Ataxia – Dust

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Secuem

Ce inseamna si de unde vine numele de Secuem?

“Secuem” este rezultatul unor imbarligaturi intre initialele numelui si prenumelui meu, S si M. M-am jucat putin cu literele astea si ma gandeam cam ce variante ar fi; Vroiam sa iasa ceva usor de spus si sa nu-l gasesc pe tot Google-ul. Asa au iesit “Scum”, “Escuem”, “Escm”, dar parca nu erau ce trebuie; Scum era prea…SCUM si era peste tot, Escuem era prea basescu_popescu_iliescu si tot neamul lui “escu”; Mi-a cazut pe “Secuem”; era usor de pronuntat, simteam ca ma reprezinta si bineinteles…nu il gaseam nici pe Google :))

De insemnat nu inseamna nimic; Doar litera S impreuna cu M, “S cu M”, Se cu Em.

Am vazut ca ai mai multe remix-uri (unele impresionante), decat piese originale pe soundcloud; prefer/te inspira mai multi sa lucrezi pe o idee deja existenta?

Da, asa este, sunt mai multe remix-uri suite acolo, unele impresionante, multumesc, pentru ca, imi plac mai mult cum suna si cum sunt facute, tehnic vorbind (mix, master, etc).

Ma inspira foarte multe lucruri, de la sunetul aspiratorului care se suprapune peste zgomotul bormasinii vecinului, pana la tiganca care o aud pe strada cu “sticleeee cumpaaaaar”; Nu am un mod standard ca sa zic asa de a face o piesa sau un remix; Incerc sa nu-mi pun nici o limita, sa fiu cat mai liber. Imi place sa fac remix-uri, atat de mult cat imi place sa fac si piese propriii; problema cu piesele proprii este ca nu am gasit inca formula, piesa care lipseste, ca ele sa fie complete si sa exprime 100% ideea mea; mai concret, imi place ca o piesa sa aibe voce (feminina mai exact) si pana acum…nu prea am reusit sa gasesc acea piesa care lipseste. Dar, cine stie 🙂

Cum ai inceput cu muzica?

Cu muzica, am inceput cu ascultatul; mult, foarte mult, peste tot. Pe la 8-9 ani ascultam mult ce auzeam pe la mine pe la tara in vacanta; Modern Talking, Sandra, Sabrina, Italo Disco etc. Primul contact cu muzica care urma sa-mi intre in oase si sa conteze cu adevarat, a fost pe la 11 ani, cand am auzit prima data “World In My Eyes – Depeche Mode”; atunci ceva a facut click; “Violator” a fost primul meu album cumparat, care l-am ascultat de foarte multe ori si l-am studiat secunda cu secunda; Nu stiam eu pe vremea aia ce inseamna ala fus, ride, crash, kick, synth, bass, pad, etc…dar eram atent la toate pacanelile si tonurile de pe albumul ala. Si azi, dupa atata timp, mi se pare grav de tot.

Cu scos efectiv de sunete intr-un mod mai organizat asa, am inceput prin 98, cand am avut primu band impreuna cu 4 prieteni. Treaba se chema “Baros” si cantam un fel de electro rock_industrial fuck off and die. Multa influenta Nine Inch Nails. Ne placea foarte mult si ni se parea ca suntem foarte gravi. A durat pana in 2000 cam asa…pana s-a fasait toata treaba si fiecare a luat-o pe drumul lui.

Cum/unde ai invatat sa produci?

De produs, adica momentul cand efectiv am deschis un DAW si am inceput sa dau cu mouse-ul prin el a fost prin 98. In Cakewalk, pe un Pentium 2, faceam structurile de piese pentru formatia de atunci “Baros”. De la tobe, bass, pana la pad-uri, synth-uri si ce mai era. Le puneam pe caseta si le ascultam toti impreuna, fiecare mai venea cu idei, se faceau versuri si….iesea piesa; era fun. Aici vreau sa-i multumesc prietenului meu Radu Marza, care mi-a aratat calea in toata treaba asta cu produsul de muzica pe calculator.

M-am oprit prin 2001 si pana in 2009 nu am mai facut nimic; In 2009 am descoperit Ableton-ul (tot multumita lui Radu) si asa a inceput povestea cu “Secuem”. Diferenta intre 2009 si 98 era enorma, lucrurile erau mult mai simple, informatia circula altfel, aflatul de chestii era mult mai la indemana.

Si din 2009 pana azi, incerc sa scot cat mai mult din ideile care le am in cap; Remix-uri, productii proprii, etc. Uneori iese exact cum vroiam, uneori nu, dar asta-i viata; Pasiune, relaxare, rabdare si multa munca sa fie, restul …e tacere 🙂

Care este instrumentul tau, daca se poate spune asa si daca exista asa ceva, aici ma refer la un instrument clasic (toba, chitara, saxofon) in loc de calculator/ableton, daca nu exista asa ceva nici o problema…

Primul instrument muzical pe care am pus mana si cu care am si reusit sa cant, a fost chitara; Astazi mai dau cu mana si pe clape cand compun, cand imi caut teme si note, dar nu pot sa spun ca STIU sa cant.

Deci ca raspuns final, chitara.

Care sunt intentiile de viitor?

De cand m-am reapucat de muzica, am cunoscut oameni noi, oameni deosebiti; cu multi am devenit prieten si am inceput sa “brutarim”, sa coacem impreuna idei, concepte si directii, legate de muzica. Momentan pe langa treaba mea cu Secuem, mai merg cu Viky Red in concertele lui live pe partea de sampling, fx, looping, etc.

Pe viitor ma vad tot…facand muzica, alaturi de meseria mea de baza, cea de arhitect; “Fara muzica, viata ar fi o greseala”, vorba filozofului; nu ma vad frontman intr-o formatie, poate in spate, undeva. Mai degraba pe scaunul de producator, in studio, clampanind la clape, chitarind la chitara si facand piese, remix-uri, ca si acum, doar ca la o scara mai mare; si obligatoriu afara, poate Berlin, sau Londra :))

Numeste 3 melodii (orice, dar non Secuem) care ar trebui sa le ascute cei care au citit acest interviu.

Daaa, aici as numi 3 miliarde de piese care m-au inspirat si mi-au intrat in oase; nu o sa numesc piese clasice, gen Depeche, NIN si altele; alea le stim toti sunt frumoase, au facut istorie, legende vii etc etc.

Propun 3 piese care atunci cand le-am vazut, am dat de ele accidental…si de ar fi ars pamantul, tot as fi stat sa le aud pana la capat.

1. Phantogram – When I’m Small

2. Miike Snow – Black & Blue

3. Justice – DVNO

Il puteti gasi pe Secuem aici:

http://www.secuem.com
http://www.facebook.com/secuem
http://www.soundcloud.com/secuem

© 33madspirals 2012. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.


Alin Zabrauteanu – Jazzadezz

Alin Zabrauteanu este unul dintre cei 3 membrii Jazadezz, mai precis chitaristul/claparul/compozitorul/producatorul trupei.

Mai jos aveti un interviu foarte interesant.

Cum simti ca este perceput grupul Jazzadezz de catre public?

Imi place sa cred ca prezinta interes din start pentru oricine. Fie pentru ca nu au mai auzit aceasta combinatie de genuri si subgenuri, fie ca sunt putin confuzi daca e sau nu e jazz, ori fie pentru simplul fapt ca suna melodios si placut. Ideea e ca se intelege ca nu cantam jazz si nu ne propunem sa fim o formatie de nisa. Nu ne cautam noi publicul, desi vrem sa-l filtram cu un anumit tip de rafinament. Prin atmosfera pe care o cream vream sa aducem un aer mistic si de visare care sa se concretizeze si mai mult in live, unde vizual trebuie sa fii la acelasi nivel cu cel sonor. Pe viitor ne dorim sa imbinam vizualurile lui Vali Chincisan, cu o scenografie, niste lumini si eventual niste costume bine gandite. Numai ca pentru asta ai nevoie si de niste spatii adecvate.

Care este procesul vostru creativ?

Nu avem retete si incercam sa le evitam pe cat posibil. Albumul Inimani Mal are o poveste aparte si procesul de productie a fost oarecum diferit fata de cel de acum. Acolo toate piesele au fost compuse pentru chitara si voce, dupa care le-am reorchestrat in studio si peste acel material si-a adus aportul Calin cu instrumentele de suflat. Piesele s-au transformat iar cu primul album ne-am cautat un sound aparte. Ne-am gasit cateva elemente care ne definesc pe noi ca persoane in primul rand si poate abia apoi ca artisti si cu ele mergem mai departe, in diferite forme. Nu ne oprim la un sound anume, cautam tot timpul ceva nou dar care simtim ca ne reprezinta. In prezent lucram la un album nou, unul mai clar si mai direct, mai cursiv si mai dinamic, in care plecam de la niste improvizatii, parti instrumentale care ii confera o mai mare libertate Dezdemonei si peste care Calin aduce culoare si substanta cu instrumentele de suflat. Vom avea de asemenea si mai multe bucati instrumentale, unde fiecare isi poate doza mai bine energia pe care vrea sa o transmita. Pentru noul album, avem un concept in spate care ne ajuta foarte mult si ne ofera un echilibru in creatie, dar despre el as vrea sa vorbesc cand avem albumul gata.

Foarte multi artisti din Romania nu au casa de discuri si prefera sa se promoveze singuri. Crezi ca e o metoda sau o necesitate pentru pastrarea integritatii artistice?

Casele de discuri asa cum le stim noi sunt in coma de ceva vreme. Traiesc din acei artisti care trebuie sa ajunga la radiourile care rasuna in taxiuri si pe santiere sau pe tv in saloanele de manichiura, coafor sau frizerie… Ofera produse care pot merge in gol fara sa deranjeze masele sau sa le suprasolicite. Pentru restul exista internetul si eventual label-urile de pe net care iti pot oferi un plus de promovare. A fi independent e o solutie dar trebuie totusi sa ai niste cunostinte de marketing si in special marketing online in spate. Daca muzica ta e pe toate siteurile importante si are review-uri pe bloguri cunoscute si apreciate, poti functiona la fel de bine independent.

Am observat ca aveti buton de PayPal pe site, folosesc vizitatorii acest buton, va platesc pe PayPal?

Avem dar nu cred ca a fost apasat de prea multe ori. Pana la urma avem albumul gratis la download asa ca cei care vor sa plateasca o fac doar daca vor.

www.jazzadezz.ro

Donate and share!



Spune-mi cate ceva despre proiectele tale legate de muzica de teatru

E o zona fascinanta si din pacate prea putin abordata in Romania. In prezent sunt la un master de sound and light design la UNATC. Sunetul e inca lasat undeva pe ultimul loc in majoritatea productiilor teatrale romanesti desi are un impact dramatic major. In materie de sound design, teatrul e un spatiu extrem de ofertant. Uneori te intrebi ce cauti pe scena ca muzician si daca locul tau e acolo. In teatru e mai confortabil. E cu adevarat placut sa observi ce influenta are sunetul in desfasurarea intregului spectacol. E de admirat ce face Vlaicu Golcea in aceasta zona. Mi-as dori sa aud ceva Makunouchi Bento in teatru. Momentan lucrez la un spectacol multimedia cu trupa Turet – “Eu si Cristina”, care va aparea la primavara si unde sunetul are un rol major. Dupa care incep lucrul la un spectacol de dans contemporan, ceea ce imi doream de mult sa fac.

Cum abordezi sunetul de teatru si ce set-up foloseti?

Din setup-ul meu pentru o piesa de teatru face parte Ableton Live impreuna cu un midi controller (uzual un Trigger Finger). Cu un astfel de software peisajul sonor se poate diversifica foarte mult. Pe langa partea de sampling prestabilit se pot folosi foarte usor multe efecte live, cu resurse minime. In prezent partea de multimedia trebuie tratata mult mai atent, in primul rand de catre regizor, care trebuie sa inteleaga potentialul dramatic al acesteia si nu sa se rezume doar la a avea o muzica luata de pe net si pusa de pe un cd player, eventual doar la sfarsitul spectacolului, sau in cazul luminii doar la a avea lumina pe fata actorilor. Intr-adevar actorul reprezinta elementul de baza al unui spectacol de teatru, insa partea de multimedia trebuie tratata cu aceeasi importanta.
 
In cea mai mare parte, compun muzica special pentru moment. Insa trebuie sa spun ca e o diferenta intre ce inseamna muzica pentru teatru si ce inseamna sound design. Cand spui ca faci sound design, inseamna ca trebuie sa integrezi muzica in toata atmosfera sonora. Chiar si atunci cand e nevoie de o anumita bucata clasica, incerc sa o integrez remixand-o sau folosind fx-uri potrivite. Sper doar ca regizorii sa inteleaga cat de penibil e ca inca sa folosesti Queen intr-un spectacol.
 
Unde e cazul, prefer sa fac sesiuni de field recording. Momentan lucrez la o piesa multimedia, o ora de audio-vizual, numita “Eu si Cristina” (impreuna cu trupa de teatru independent Turet). Un personaj pe scena, impreuna cu un VJ si cu mine pe partea de audio. Toate trei elementele merg impreuna cap-coada, asa ca provocarea e mare. Pregatirea unui astfel de performance, necesita si field recording si sampling din alte surse si muzica compusa, plus partea de live. Procesul e cu totul altul fata de cel strict muzical. Teatrul este foarte ofertant din punct de vedere creativ, as zice chiar mai mult decat sunetul de film. Si daca intervine si o parte live in spectacol, avem deja sanse sa fie foarte bine.

Ce credeti ca lipseste in momentul de fata in Romania pentru o explozie a creativitatii talentului local?

Nu lipseste nimic. Avem toate resursele de care avem nevoie, poate doar mai putin cateva spatii adecvae de concerte. Dar pentru creativitate avem tot ce trebuie.

De ce atunci nu are loc o explozie de talentului local?

Ti-am spus, ca eu cred ca sunt toate conditiile in romania sa faci lucruri ok.. e loc mult pentru asta asa ca nu depinde decat de artisti. Multi zic ca ce bine ar fi fost in afara.. problema e ca daca aici nu se remarca unde piata nu e atat de saturata, atunci ce ar fi facut in Anglia unde sunt foarte multi si foarte buni, sau daca nu merge aici, atunci de ce nu au nici un feedback din afara.. nu stiu.. cred ca din cauza ca e prea multa lamentare si frustrare si prea putina concentrare pe a face lucruri personale si bine produse.

Puteti asculta si documenta mai mult despre Alin si Jazzadez @: www.jazzadezz.ro

© 33madspirals 2011. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to 33madspirals with appropriate and specific direction to the original content.